Neputinciosi la schimbarea lumii

FRANCE-FINANCE-ECONOMY-FOREX-EURO-DOLLARIntr-o vreme, Romania chiar conta pe plan mondial si era bagata in seama de marile puteri. Ceausescu reusea sa achite datoriile catre FMI si interzicea prin lege indatorarea externa a tarii. In plus, cizmarul din Scornicesti intentiona sa creeze o Banca Mondiala cu sediul la Bucuresti. Dupa asa zisa revolutie, Romania a inceput sa raspunda din nou la comenzile mai marilor lumii si iata ca in 2014 suntem datori vanduti FMI-ului si vorbim doar atunci cand ne permite Merkel si Obama. Singura noastra consolare este ca mai sunt si altii care nu misca in front fara acordul celor mari. Pana acum, SUA si Uniunea Europeana au trasat dupa bunul plac harta politica si economica a lumii. Cei mici care nu s-au conformat ordinelor de mai sus au simtit pe propria piele ce inseamna sa te opui americanilor. Continuă lectura „Neputinciosi la schimbarea lumii”

A murit controversat!

sergiu nicolaescuLa 82 ani, Sergiu Nicolaescu a decedat in urma unor complicatii cardiace si pulmonare severe. Cunoscut romanilor pentru filmele sale, Nicolaescu face parte din categoria putinelor personaje care au fost privilegiate atat in regimul comunist cat si in perioada ulterioara Revolutiei din 1989. Regizorul a avut un rol extrem de important in debarcarea lui Nicolae Ceausescu iar drept recompensa a indeplinit rolul de senator al Parlamentul Romaniei in ultimii 23 ani. Continuă lectura „A murit controversat!”

20 ani de la Revolutie

decemb89Revolta oamenilor impotriva regimului comunist, asa cum i-ar place lui Ion Iliescu sa descrie momentul decembrie 1989, m-a surprins intr-un sat din judetul Suceava, pe la bunici. Aveam 10 ani si o perceptie diferita fata de viata cand o matusa m-a anuntat ca a cazut Ceausescu. Vreme de o saptamana nu m-am dezlipit din fata televizorului si am iesit foarte putin din casa de frica teroristilor. Pe langa spectacolul oferit atunci de Televiziunea Romana, in sat se auzeau fel de fel de zvonuri. Ba ca teroristii au impuscat 7 persoane in autogara din Gura Humorului sau ca in Falticeni exista deja cateva persoane omorate de „calaii” revolutiei.

Nici bine nu ma obisnuisem cu gandul libertatii, in fine, la cei 10 ani ai mei, ca in prima zi de Craciun am stat pana noaptea tarziu sa urmaresc prinderea si executia lui Ceausescu. Din perspectiva mea de atunci si din bucuria generalilor si a oamenilor ce au populat studiourile Televiziunii Nationale, in acele zile, ma gandeam ca poporul a scapat de tiran. Mi-a sarit inima in piept de bucurie cand Ion Iliescu a citit lista membrilor Frontului Salvarii Nationale, care va duce Romania pe culmile gloriei. La vreo 6 luni dupa acel moment, cu povara clasei a patra in spate am ajuns acasa si i-am gasit pe parintii mei cu ochii cat „cepele” in fata televizorului. Din tensiunea momentului mi-am dat seama ca se intampla ceva. Era 13 iunie 1990 si studentii cereau la Bucuresti libertate si democratie. Mii de mineri cu tarnacoape si bastoane le-au aratat tinerilor cum se vede democratia in Valea Jiului. Din nou, sub mirajului lucrurilor vazute la televizor m-am bucurat la cei aproape 11 ani ca Ion Iliescu a calmat spiritele si s-a afisat triumfator cu Miron Cozma in apropiere. Au urmat primele alegeri libere unde Iliescu a castigat detasat in fata lui Campeanu si Ratiu. Pe scena politicii romanesti aparea atunci si Petre Roman, un om placut in special de femeile de la Apaca si sexagenarele din mediul rural.

A urmat o perioada in care Occidentul ne primea cu bratele deschise pentru ca am scapat de sub jugul tiraniei. Romanii au stiut sa aprecieze mainile intinse de straini furandu-le ceasurile. Mai mult chiar, tiganii romani au apreciat calitatea carnii de lebada si uite asa, o capitala romantica precum Viena a ramas fara celebrele vietuitoare. Cu timpul am inceput sa simtim si noi gustul libertatii dar in special cel al capitalismului. Au aparut banci si tot la fel de repede ele au fost devalizate de baietii destepti. In plus, un anume domn Stoica de la Cluj nu vroia nici in ruptul capului sa ne invete sistemul Caritasului care acaparase Romania. Imi aduc aminte cum afaceristul spunea ca doar sotia il poate trada, daca vorbeste prin somn si milioane de romani stateau de veghe pe malurile Somesului asteptand minunea.

Prin 1996, romanii s-au dus din nou la vot. Nu le-a mai placut zambetul lui Iliescu si au ales ciocul lui Constantinescu. Comunistii pierdeau puterea si pentru prima oara eram liberi cu adevarat. Cei asupriti zeci de ani, taranistii si-au facut bine planurile si in patru ani vedeam cum Romania nu mai are aproape nimic. Atunci am fost invatati despre regulile democratiei si puterea privatizarii. Fara slujbe acasa, romanii au luat cu asalt Italia si Spania astel incat recoltele de capsuni ale occidentalilor au fost salvate.
Dupa 4 ani in care mi-am pierdut o gramada de prieteni plecati in strainatate era timpul schimbarii. La 70 si ceva de ani, cu o mentalitate noua, revenea la putere Ion Iliescu. La aproape 22 ani am invatat ca trebuie sa ne pazim de „guzganii rozalii” si alte specii daunatoare. „Bombonelele” au devenit o moda dar romanii au invatat ca trebuie sa-si
puna termopane „mocca”. Incet, incet am descoperit ce inseamna NATO si visam cu ochii deschisi la intrarea in Uniunea Europeana. Dupa un sut in fund, romanii au intrat la masa bogatilor dar asteapta si acum firmiturile
americanilor.

Prin 2004 calvitia cu suvite a revenit la moda. Un marinar a varsat lacrimi dupa ce a fost parasit de un prieten si ca sa nu ne suparam ne-a promis ca vom trai bine. Alaturi de acel personaj, un Fat Frumos calare pe motocicleta ne-a obisnuit ca trebuie sa platim pentru tot ce consumam si ce nu consumam. Intr-un fel, ne-am simtit vinovati de indisciplina si pentru a ne rascumpara greselile am platit luxul primei inmatriculari direct firmei sale.  La aproape 30 ani impliniti si 20 ani dupa momentul revolutiei, un om mic si cu ochelari imi spune zilnic la televizor ca fac pasi importanti in Europa.
Sa-l mai cred oare?