Deja vu american

maraton bostonAtacul de la Boston este un eveniment tragic care nu ar trebui sa se mai repete in nicio alta parte a globului. Imaginile cu exploziile sunt socante iar scenele care au urmat deflagratiilor, cutremuratoare. Ca om, ce s-a intamplat acolo nu are cum sa nu te intristeze. Nimeni nu merita sa traiasca astfel de drame mai ales ca au cazut victime oameni nevinovati.
O frica teribila si intemeiata s-a intiparit in mintea unora, dupa ce am avut precedentul 11 septembrie 2001. Continuă lectura „Deja vu american”

Ciorogarla ei de tara

Se termina taraboiul cu alegerile, avem un nou ministru de interne si hop, la cateva zile de mandatul lui Blaga apare primul mare succes al Politiei Romane. Au fost prinsi autorii furtului de la Ciororgarla din luna ianuarie 2009. Fericiti de victorie, mai marii politiei dezvaluie modul prin care au fost prinsi infractorii. Mii de ore de munca, de telefoane ascultate, filaje, vreo 50.000 euro cheltuiti si aproape un an pentru cateva parlite de pistoale.
Ma intreb daca in orice tara civilizata se intampla asa ceva tot atat de mult dureaza? Sau mai bine zis este posibil asemenea furt intr-o tara membra NATO? Oare, daca printr-o minune vreo structura militara din Rusia patea aceasta rusine, Putin ce masuri ar fi luat si in cat timp erau recuperate armele si arestati infractorii?
La noi, cativa „mazgaliti” din buricul capitalei, lasati sa-si dezvolte combinatiile cu sprijinul legii au fost prinsi la un an distanta! Bine ca au fost legati, dar de ce dureaza atat de mult o ancheta despre arme furate unde hotii ar trebui prinsi in cateva ore pentru siguranta oamenilor?

20 ani de la Revolutie

decemb89Revolta oamenilor impotriva regimului comunist, asa cum i-ar place lui Ion Iliescu sa descrie momentul decembrie 1989, m-a surprins intr-un sat din judetul Suceava, pe la bunici. Aveam 10 ani si o perceptie diferita fata de viata cand o matusa m-a anuntat ca a cazut Ceausescu. Vreme de o saptamana nu m-am dezlipit din fata televizorului si am iesit foarte putin din casa de frica teroristilor. Pe langa spectacolul oferit atunci de Televiziunea Romana, in sat se auzeau fel de fel de zvonuri. Ba ca teroristii au impuscat 7 persoane in autogara din Gura Humorului sau ca in Falticeni exista deja cateva persoane omorate de „calaii” revolutiei.

Nici bine nu ma obisnuisem cu gandul libertatii, in fine, la cei 10 ani ai mei, ca in prima zi de Craciun am stat pana noaptea tarziu sa urmaresc prinderea si executia lui Ceausescu. Din perspectiva mea de atunci si din bucuria generalilor si a oamenilor ce au populat studiourile Televiziunii Nationale, in acele zile, ma gandeam ca poporul a scapat de tiran. Mi-a sarit inima in piept de bucurie cand Ion Iliescu a citit lista membrilor Frontului Salvarii Nationale, care va duce Romania pe culmile gloriei. La vreo 6 luni dupa acel moment, cu povara clasei a patra in spate am ajuns acasa si i-am gasit pe parintii mei cu ochii cat „cepele” in fata televizorului. Din tensiunea momentului mi-am dat seama ca se intampla ceva. Era 13 iunie 1990 si studentii cereau la Bucuresti libertate si democratie. Mii de mineri cu tarnacoape si bastoane le-au aratat tinerilor cum se vede democratia in Valea Jiului. Din nou, sub mirajului lucrurilor vazute la televizor m-am bucurat la cei aproape 11 ani ca Ion Iliescu a calmat spiritele si s-a afisat triumfator cu Miron Cozma in apropiere. Au urmat primele alegeri libere unde Iliescu a castigat detasat in fata lui Campeanu si Ratiu. Pe scena politicii romanesti aparea atunci si Petre Roman, un om placut in special de femeile de la Apaca si sexagenarele din mediul rural.

A urmat o perioada in care Occidentul ne primea cu bratele deschise pentru ca am scapat de sub jugul tiraniei. Romanii au stiut sa aprecieze mainile intinse de straini furandu-le ceasurile. Mai mult chiar, tiganii romani au apreciat calitatea carnii de lebada si uite asa, o capitala romantica precum Viena a ramas fara celebrele vietuitoare. Cu timpul am inceput sa simtim si noi gustul libertatii dar in special cel al capitalismului. Au aparut banci si tot la fel de repede ele au fost devalizate de baietii destepti. In plus, un anume domn Stoica de la Cluj nu vroia nici in ruptul capului sa ne invete sistemul Caritasului care acaparase Romania. Imi aduc aminte cum afaceristul spunea ca doar sotia il poate trada, daca vorbeste prin somn si milioane de romani stateau de veghe pe malurile Somesului asteptand minunea.

Prin 1996, romanii s-au dus din nou la vot. Nu le-a mai placut zambetul lui Iliescu si au ales ciocul lui Constantinescu. Comunistii pierdeau puterea si pentru prima oara eram liberi cu adevarat. Cei asupriti zeci de ani, taranistii si-au facut bine planurile si in patru ani vedeam cum Romania nu mai are aproape nimic. Atunci am fost invatati despre regulile democratiei si puterea privatizarii. Fara slujbe acasa, romanii au luat cu asalt Italia si Spania astel incat recoltele de capsuni ale occidentalilor au fost salvate.
Dupa 4 ani in care mi-am pierdut o gramada de prieteni plecati in strainatate era timpul schimbarii. La 70 si ceva de ani, cu o mentalitate noua, revenea la putere Ion Iliescu. La aproape 22 ani am invatat ca trebuie sa ne pazim de „guzganii rozalii” si alte specii daunatoare. „Bombonelele” au devenit o moda dar romanii au invatat ca trebuie sa-si
puna termopane „mocca”. Incet, incet am descoperit ce inseamna NATO si visam cu ochii deschisi la intrarea in Uniunea Europeana. Dupa un sut in fund, romanii au intrat la masa bogatilor dar asteapta si acum firmiturile
americanilor.

Prin 2004 calvitia cu suvite a revenit la moda. Un marinar a varsat lacrimi dupa ce a fost parasit de un prieten si ca sa nu ne suparam ne-a promis ca vom trai bine. Alaturi de acel personaj, un Fat Frumos calare pe motocicleta ne-a obisnuit ca trebuie sa platim pentru tot ce consumam si ce nu consumam. Intr-un fel, ne-am simtit vinovati de indisciplina si pentru a ne rascumpara greselile am platit luxul primei inmatriculari direct firmei sale.  La aproape 30 ani impliniti si 20 ani dupa momentul revolutiei, un om mic si cu ochelari imi spune zilnic la televizor ca fac pasi importanti in Europa.
Sa-l mai cred oare?