Pe Internet circulă o scrisoare semnată de Cristian Tudor Popescu. Jurnalistul precizează că scrisoarea nu îi aparţine.
Mai jos conținutul scrisorii:
Domnule Băsescu, te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil. Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor.
Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta.
Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale.
Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă. Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine.
Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut. Am privit cu îngrijorare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării. Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin. Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demnităţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse (ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie. Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitate, că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua – spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci. Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În aceeaşi zi când eu scriam: Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea. Mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete.
Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul. Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te!
Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc. Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.
Cezar's Blog 
Da, e o scrisoare dura si contine mici elemente de adevar, pentru a da certitudine, amestecate cu fictiune, a caror certificare oricum nu mai conteaza intr-o tara in care toata informatia denigratoare scoasa pe piata devine digerabila de catre un popor istovit de griji, saracit de toti politicienii care s-au perindat pe la putere sau pe langa ea si ispitit sa traiasca bine astazi din credite de la banci, chiar daca i s-ar fi cuvenit acest lucru maine, fara nici un credit. Dar si bancherii trebuie „sa traiasca bine” si daca te uiti la bancile din Romania, acestia nu prea sunt romani.
Eu personal o consider o scrisoare lipsita de fond, ca toate criticile facute marilor politicieni, carora li se aduc doar mici acuze de comportament dictatorial.
De ce nu-i acuza nimeni de fraudele facute imediat dupa revolutie, cand, prin inginerii financiare, au transformat creditele ce le avea Romania de recuperat din lumea a treia in capital romanesc privat 100%.
Atunci s-a facut marea frauda, iar apoi tavalugul privatizarii le-a acoperit marsevia.
Legea 18 din perioada comunista nu a fost abrogata, dar nici nu este bagata in seama.
Nu stiu daca suntem o tara de mana a doua sau a treia, dar cu siguranta suntem o tara de bisnitari de produse din lumea a doua (China, Taiwan, etc.), vandute ca produse de marca, si in jocul asta au intrat „baietii destepti” lipiti de toate marile companii europene, care impreuna si-au intregit profitul pe spinarea unor creduli in sinceritatea bancherilor, a producatorilor, a comerciantilor, a politicienilor, a judecatorilor si a mass-mediei.
Faptul ca acum politicienii de la putere incearca sa stagneze consumul de produse de proasta calitate si sa redreseze „arca” ii deranjeaza la culme pe cei care vand, in marile lanturi de magazine si in Mall-uri, produsele importate dintr-o lume dezinteresata de calitatea vietii omului si a planetei in general.
Ati auzit de proiectul Natura 2000 si de semnalele de alarma conform carora resursele planetei sunt tocate intr-un ritm ingrijorator fata de capacitatea naturala de regenerare a lor?
Daca lumea dezvoltata este inconstienta, conform unor semnale de alarma trase de mult de Friedrich Nietzesche, in cartea sa “Amurgul Idolilor”, si care s-au accentuat in vremurile pe care le traim (“Apusul nu mai poseda acele instincte din care se dezvolta viitorul; se traieste ziua de azi; se traieste in mare viteza; se traieste foarte iresponsabil.”) de ce nu ne lasati in pace domnule ziarist si ne imbolditi la revolta?
Basescu oricum pleaca peste doi-trei ani.
V-ati gandit bine pe cine punem in loc pentru „a trai bine de pe urma muncii noastre” (Biblia, Ecclesiastul 3.13)?
Punem un „procuror spalat”, dar manevrat „wire-less” (poate si prin intermediul „flacarei violet”) din umbra de cei care au generat in anii ’90 predarea Romaniei pentru „30 de arginti”?
Macar Basescu are curaj sa faca ce crede el, poate un curaj nebun, dar, pe o furtuna ca asta, eu personal prefer ca „arca” sa fie condusa de un „marinar”, care „a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stang pe pamant” (Apocalipsa, cap.10.2). Cel putin asta ii da abilitate si stabilitate!
Am sa va raspund ceva mai practic. Poate ca faceti parte din acea categorie de persoane mai putin afectata de masurile Guvernului Boc – Basescu. Vreau sa va aduc un argument pentru a va deschide putin ochii la vremurile pe care le traim. Mama mea este educatoare de 33 ani. Pe vremea lui Tariceanu avea un salariu de 2000 – 2200 lei cu tot cu sporuri pentru ca lucra cu copii infectati HIV la un centru de plasament. A venit criza si guvernul Boc si maicamea a ramas cu un salariu de 800 lei. La conducerea D.G.A.S.P.C a venit un tanar de 30 ani cu care am fost coleg de liceu si care nu avea nicio legatura cu domeniul. Pedelistul si-a atras aproape alti pedelisti in structura de conducere si s-au gandit ei ca ar trebui sa organizeze un concurs intern prin care sa faca o redistribuire de posturi. Dupa 33 ani de meserie maicamea a fost indepartata dupa o testare de tot rasul. Cine a corectat tezele? O fosta chelnerita ce a trecut ca prin branza printr-o facultate particulara si alte doua persoane care nu aveau nicio legatura cu domeniu. Ceva de genul eu ziarist ii spun unui mecanic auto cum sa-mi repare masina. Acum vreau sa va intreb in ce parte a pus „marinarul piciorul, in dreapta sau stanga”.
Si ca sa va mai dau un exemplu, vreau sa va intreb de ce mi-au plecat aproape toti prietenii din copilarie in strainatate si nu mai vor sa se intoarca in aceasta tara? Si nu sunt putini vreo 25 la numar. Probabil s-au gandit ca ar fi bine sa puna in aplicare vorba lui Basescu care ne incurajeaza sa plecam.
Am uitat sa completez. Da, am crezut in Basescu inainte de alegeri si eu si familia mea si apropiatii. Nu am votat, recunosc de vreo 10 ani insa am tinut cu Basescu in fata lui Geoana, postarile mele mai vechi fac dovada. Dar cand vad ce se intampla in tara, ca imi pleaca cunoscutii, apropiatii in strainatate pentru ca nu mai fac fata problemelor din tara, ca peste tot imi rezolv problemele doar cu scandal si pile, cu vorba buna nu reusesc, atunci e clar ca astia nu merita sa e conduca. Vorba unui batran, PSD-istii erau cei mai mari hoti dar mai dadeau si la oamenii, PNL-istii erau perversi dar s-a trait bine pe vremea lor, PDL-istii sunt si hoti si perversi si prosti si nici nu te lasa sa traiesti.
Este de bun simţ ceea ce scrieţi. Nenorocirea este că PDL-iştii se poartă la fel ca şi PSD-iştii şi PNL-iştii. Ca profesoară cu 30 ani vechime şi gradul I trec prin aceleaşi necazuri ca şi mama d-vfoastră.
Am master în management educaţional , am fost directoare de şcoală cu concurs luat în 2006 şi am fost nevoită să demisionez pentru că medicul de familie m-a speriat că voi ajunge pe masa de operaţie din cauza stresului la care am fost supusă de politicienii liberali. Mi-am retras demisia pentru că presiunile nu încetau. Am sperat că prin venirea unui alt guvern se vor schimba lucrurile.
Actuala directoare este cea care a luat în 2008 calificativul satisfăcător, cea care a dat declaraţie scrisă împotriva mea.
Astăzi premierul Boc afirma că nu este informat. I-am trimis o petiţie din martie 2010 în care afirmam fapte concrete ce puteau fi uşor demonstrate. Aştept şi astăzi un răspuns.Pe domnul premier îl bănuiesc că minte.
Încă mai cred că singur, fără să fie sprijinit cu adevărat de guvern şi partid Băsescu nu poate face mare lucru.
Problema cea mai grava este ca oamenii care ne conduc nu mai au repere morale, nu le este frica de nimic si nici pic de rusine pentru a face lucrurile pe care le fac. Ei sunt constienti ca peste doi ani sunt terminati politic de genul PNTCD-ului pe vremea lui Constantinescu si acum incearca sa profite de puterea pe care o au.
Doamna, nu dezarmati, luptati pana la capat. Daca va dau afara pe usa intrati pe geam, va spun din proprie experienta ca perseverenta conteaza cel mai mult in ziua de azi. Da, este posibil sa mai primiti cateva lovituri dar pana la urma veti reusi daca veti face o ambitie personala in a va rezolva problema.
Va urez mult succes si daca aveti incredere in dumneavoastra veti reusi.
Autorul scrisorii aici -> http://moshemordechai.wordpress.com/2010/08/06/domnule-basescu/
Stimate Doamne si Stimati Domni, este intradevar criza, dar criza nu este o criza materiala, de bunuri si de produse, ci o criza de constiinta, generata de „lacomia bancherilor” (Papa Benedict al XVI-lea) si, as zice eu, de lacomia celor cativa care nu muncesc, ne pun la munca si ne trag „mierea” prin diverse inginerii financiare.
Coruptia s-a generalizat in masa: la politicieni, la oameni de afaceri, la administratie, la politie, la judecatori, la medici, la profesori, la preoti, ba pana si la taranul clasic, care a ajuns sa insele la cantar.
Corectarea ei se face luand atitudine, chiar si prin iesirea in strada, si semnaland faptele reale care ne apasa, dar sa nu ne lasam nici pacaliti si nici intimidati!
Faptele relatate de dumneavoastra, cei cativa care ati comentat aici, sunt dovezi concrete ale situatiei dure in care traim. Cu siguranta cei care lucreaza acum in administratia statului si care impart banii publici sunt corupti. Cu siguranta Traian Basescu priveste cu o oarecare indulgenta pe cei care distribuie acesti bani catre sustinatorii partidului aflat la putere si cu un oarecare dispret pe cei care nu ajung la acesti bani.
Aceste practici au fost, sunt si vor fi utilizate de orice partid politic ajuns la putere.
Am sa va relatez pe scurt cazul meu.
Eu am o mica firma destinata prestatiilor de servicii in domeniul electric si ma confrunt in aceasta perioada cu dificultati mari in ceea ce priveste contractele. In acest moment, marile firme care au cumparat echipamente electrice incheie contracte de service cu alte mari firme (contractele se incheie astfel deoarece marile firme romanesti au devenit colaboratori de baza cu marile firme europene, interesate de banii obtinuti din vanzari de produse si nicidecum de calitatea prestatiilor intr-o lume de „mana a doua”, care oricum aduc un foarte mic aport la profit – in general profitul nu se face din munca cinstita, ci dintr-un comert necinstit cu statul si cu o populatie naiva), care vand de toate pentru toti, inclusiv servicii, chiar daca nu au adevarati specialisti in acest domeniu. Aceasta masina infernala de transfer fraudulos al banului public in ban privat a inceput in anii ’90 cu un decret lege dat de Iliescu, prin care se permitea persoanelor implicate in comertul exterior, sa-si infiinteze firme particulare, sa preia contractele de comert exterior si sa incaseze toate creditele pe care Romania le avea de incasat. Aceste persoane au distrus industria romaneasca, care, chiar daca se confrunta cu lipsa unei tehnologii performante, facea concurenta marilor companii europene pe pietele din lumea a treia. Lipsa banilor din conturile acestor firme de stat, producatoare de bunuri, bani care nu mai intrau la ei ci la privati, a dus la inchiderea lor treptata si la transformarea lor in fier vechi.
Au facut acesti privati investitii in productia de bunuri sau de servicii de calitate?
Unde vreti sa lucreze specialistii nostri, daca nu avem decat mari firme de comert, de asigurari, de creditare, de publicitate, de show-bizz si de modeling?
Discutam recent cu reprezentantul unei importante firme romanesti de reparatii si constructii de drumuri publice si mi-a spus ca sunt nevoiti sa importe bitum din Austria si din Polonia, deoare combinatele noastre petrochimice nu mai exista. In schimb resursele noastre petroliere au fost vandute catre o firma austriaca, ce a contribuit din plin, alaturi de lacomii politicieni romani (vedeti cine este in spatele acestei afaceri), la distrugerea economiei noastre.
Nu vedeti ca ne-am transformat intr-o tara de vanzatori a tot si a toate cele produse in afara?
Singura sansa de supravietuire este strangerea curelei si in primul rand cureaua trebuie stransa la nivel inalt. Eu personal nu sunt de acord cu darea afara a personalului din sectorul de stat, care a fost ispitit prin salarii din ce in ce mai mari, comparativ cu cele din micile companii, si cu avantajul realatiilor, ci sunt de acord cu reducerea salariilor acestora. Firmele mici particulare, singurele care-si plateau taxele deoarece erau singurele controlate de acesti administratori corupti, nu mai au resurse si sunt asfixiate de importurile unor produse de proasta calitate, prezente in toate marile lanturi de magazine, nu numai in comertul stradal.
Este adevarat ca si in jurul lui Basescu se invart si oameni de afaceri si politicieni corupti (asta este generatia pe care am produs-o, comenta o personalitate din sectorul medical), pentru care milioanele de dolari sunt priviti cu dispret, nu asa cum privim noi putinii lei care ne mai intra „in batatura”.
Este adevarat ca si Basescu si-a sustinut copiii pentru a avea o viata financiara fara griji.
V-ati pus vreodata intrebarea care este contributia politicienilor romani intrati in Parlamentul Europei?
Incompetenta lor este un criteriu acceptat tacit de cei care conduc destinele Europei.
Criticati aceste fapte, precum ar trebui sa criticati si faptele care au condus la situatia actuala, in care sunt implicati toti marii politicieni si oameni de afaceri ai acestei tari, care si-au transferat banii furati in paradisurile fiscale create in Europa special pentru a acoperi fraudele marilor evazionisti europeni.
Puneti-le in balanta cu situatia in care ne aflam si vedeti pe cine trebuie sa dam afara si pe cine alegem!
Aceasta iscoditoare mass-media ar trebui sa vada embargourile impuse de marile companii romanesti micului capital privat, care este singurul platitor de impozite si nu mai poate suporta un aparat administrativ care a crescut de opt ori dupa moartea lui Ceausescu.
Trantorii care stau pe langa „regina” si care huzuresc pe banii albinelor, ar trebui dati afara, asemeni reactiei din stupul traditional. Pentru asta ne trebuiesc oameni curajosi care sa lupte cu aceasta caracatita imensa ce ne-a cuprins si ne-a transformat dintr-o tara care stabilea pretul produselor agricole pe piata europeana dintre cele doua razboaie mondiale, intr-o tara importatoare a peste 70% din hrana pe care o consumam. Taranul roman este ispitit prin sume modice (aproximativ 100 de euro pe hectar) sa nu mai lucreze pamantul, pentru ca marii importatori sa aduca din lume produse modificate genetic.
Stiati ca aproape 86% din hrana populatiei globului este modificata genetic si ca in primele zece companii din lume, noua sunt americane si una indiana?
Stiati ca Romania este una din putinele tari din lume cu o biodiversitate complexa si ca poluarea genetica inca nu ne-a acaparat in proportia in care este acaparata Europa si restul lumii industrializate? (vezi si profetiile lui Lucian Blaga – Mirabila samanta si EUtopia, mandra gradina).
Traiul bun asigurat aproape douazeci de ani s-a datorat faptului ca ni-s-au dat si noua, muritorilor de rand, ciozvarte din vanzarea tarii catre marile companii europene.
Acum nu mai avem ce vinde. Poate fetele frumoase, inca nemodificate genetic.
Este bine ca sunt miscari sindicale si miscari de strada, dar ele ar trebui sa ceara scoaterea la iveala a adevarului, indiferent cat de dur este acesta si indiferent ca acesta ii va lovi pe Basescu, pe Nastase, pe Dan Ioan Popescu, pe Tariceanu, pe Iliescu, pe Dan Diaconescu, pe Voiculescu, pe Paunescu (ca sa enumar si mogulii mass-mediei), etc.
Este bine ca noi, muritorii de rand, nu tacem, dar atunci cand vorbim trebuie sa vorbim cu discernamat.
Destabilizarea politica nu este buna in momente de criza, deoarece vor profita tot cei care au profitat si nicidecum noi, muritorii de rand.
Criticati faptele reale si deschideti ochii unei populatii care merge din prostie in prostie.
Datorita deteriorarii calitatii vietii materiale si spirituale din Romania, suferinta reala a romanilor combinata cu credulitatea ii indeamna pe acestia sa mearga de la donarea unor sume de bani, de buna voie si nesiliti de nimeni (poate doar de ispita castigului fara munca, ce a devenit o moda), catre unele organizatii acceptate de organismele de stat (vezi cazul Vantu, vezi jocurile de noroc), la ispitirea acordarii de credite doar cu buletinul, acum apar miraculos si vracii, dispusi pe niste sume modice sa te faca bine la minut, care afecteaza din plin sistemul sanitar din Romania. Cu siguranta acest sietem sanitar a fost acaparat de producatorii si vanzatorii de medicamente de tot felul, pe care suntem indemnati sa le consumam in paralel cu consumul nesabuit al unor alimente chimice sau modificate genetic, dar adevaratii medici romani inca mai exista printre noi. Sa-i apreciem cum se cuvine!
Faptul ca poporul roman este considerat un popor crestin, ma indemna sa cred ca el cunoaste intradevar Cuvantul transmis prin Religia Ortodoxa, si ca nu se va lasa ispitit de noii idoli ai propovaduirii traiului fericit fara munca, iar faptul ca a fost pacalit de nenumarate ori, ma indemna sa cred ca romanul s-a „vaccinat informational” contra credulitatii si prostiei.
Este mare pacat ca cei care vorbesc cu adevarat despre Dumnezeu nu fac eforturi vizibile pentru a corecta naivitatea unui popor istovit de griji, de necazuri si de lacomia celor care profita din plin, sub acoperisul libertatii totale si al neimplicarii serioase a unor organisme de stat care aveau datoria protectiei populatiei, indiferent de incapacitatea ei de intelegere a realitatii.
Ar trebui sa-i multumim atat celui care ascris articolul, desi nu sunt de acord cu stilul si cu problemele abordate de dansul, cat si celor care semnaleaza fenomenele neconforme vietii si moralei traditionale.
Faptul ca noi putem comenta liberi aceste fenomene pe niste site-uri la care lumea simpla nu are acces si faptul ca lumea simpla are acces la altfel de informatii, care ne indeamna la consum si la revolta pentru ca ni se reduce consumul cu care eram obisnuiti, transmise si sustinute cu bani grei prin presa si prin televiziuni, arata oarecum acapararea Romaniei de catre cativa oameni, care numai romani nu sunt.
A-l elimina pe Basescu este un lucru la indemana noastra, sau mai bine zis facut cu „mana noastra”, muritorii de rand, dar v-ati gandit „”pe cine punem in loc si de ce?”
Si revolutia din 89 a fost facuta pe baza curajului unor oameni care au iesit in strada nemultumiti, dar pretul l-au platit tot ei, iar „papusarii” au tras foloasele.
Ca sa va raspund la intrebarea cu „pusul piciorului”, eu personal cred ca Basescu si-a pus piciorul drept pe mare (banii obtinuti de el in anii 90 sunt departe de Romania, la loc sigur, asemeni piratilor, motiv pentru care si el este vulnerabil si nu poate da cu biciul in cei care-l ataca), iar piciorul stang l-a pus pe pamantul Romaniei, dar, sper eu, pentru a face ceva curatenie.
Sa fim cu ochii pe el, dar si pe interesele celor care ne indeamna la revolta!