Catastrofa de la Ciurea

Astăzi se împlinesc 93 de ani de la producerea celei mai mari şi mai înspăimântătoare catastrofe feroviare ale tuturor timpurilor. Tragicul eveniment s-a produs în Gara Ciurea (Lunca Cetăţuii), în noaptea dintre anii 1916 şi 1917 pe stil vechi, adică pe 13 ianuarie, în zilele noastre.
La acea vreme, Primul Război Mondial era în plină desfăşurarea, iar „trenul morţii” era unul militar şi circula de la Bârlad la Iaşi. Era format din 26 de vagoane, pline până la refuz cu soldaţi români, ruşi, francezi şi alţi aliaţi. În acea noapte de coşmar, garnitura plecase din Gara Bârnova pe la ora 1. Deşi conflagraţia era în toi, nici unul dintre pasageri nu se gândea că mai are de trăit doar câteva clipe. Pe porţiunea de cale ferată dintre Bârnova şi Ciurea, în panta deosebit de înclinată, trenul a rămas fără frâne şi a intrat cu viteză maximă în Gara Ciurea, pe linia a doua. Un macaz l-a făcut să cotească rapid spre dreapta, acesta fiind şi motivul deraierii. Acolo a intrat în coliziune cu o altă garnitură, formată din cisterne pline cu carburanţi. Scânteile apărute la impactul dintre cei doi coloşi din metal au dus la producerea unei explozii asurzitoare, urmată de un incendiu devastator.
Bilanţul catastrofei a fost cumplit: peste 800 de morţi. Potrivit mărturiilor păstrate din acele vremuri, părinţii soldaţilor ajunşi la faţa locului umblau care-ncotro căutându-şi copiii, dar multe dintre trupurile carbonizate nu mai puteau fi identificate. Parte a acestui peisaj macabru, o femeie mergea cu grijă printre cadavre, se apleca asupra fiecăruia, le punea mâna pe frunte şi îşi lua adio. Era regina Maria Elisabeta, ”mama răniţilor”.
Printre victime, un nume celebru: Vasile Cantacuzino. Când a aflat vestea, profesorul universitar Matei Cantacuzino a venit pe ”frontul” de la Ciurea pentru a-şi plânge unicul băiat, locotenent colonel în regimentul de artilerie grea. „Războiul Mondial l-a doborât pe Matei Cantacuzino prin moartea unicului său fiu în groaznicul accident de la Ciurea. Nu se cunoaşte nici azi locul exact în care tânărul Cantacuzino şi-a găsit sfârşitul. Lovitura n-a putut fi uşurată. Zilnic Matei Cantacuzino se gândea la dânsa şi în fiecare săptămână se ducea la Ciurea singur şi, plimbându-se cu câinele, încerca să stabilească unde fiul său iubit muri. În testamentul găsit cerea ca şi dânsul să fie înmormântat la Ciurea”, arătau ziarele de la 1925, după moartea lui Matei Cantacuzino.
Nepoţii lui Vasile Cantacuzino îşi amintesc şi acum cu durere de modul în care a dispărut iubitul şi mult respectatul lor bunic. „Nu l-am cunoscut, însă din povestiri am aflat că era un om foarte curajos, respectuos şi cu un suflet mare. Lupta pentru libertatea omenirii, a noastră, a românilor. Mă mândresc că am rădăcini în familia Cantacuzino”, ne-a precizat dna Ruxandra Munteanu. Cei peste 800 de oameni care şi-au pierdut viaţa în accidentul feroviar de la Ciurea au fost înmormântaţi, în cea mai parte, într-o groapă comună, chiar lângă locul producerii tragediei. Tot în Lunca Cetăţuii (Ciurea) se află şi mormântul în care au fost înhumaţi Vasile, Matei şi Linette Cantacuzino. Din nefericire, deşi Cantacuziştii au fost şi vor rămâne în istoria românilor, mormântul lor riscă să fie profanat de rechinii imobiliari.

Sursa: Evenimentul.ro

2 gânduri despre „Catastrofa de la Ciurea

  1. ESTI TARE PRIETENE, FELICITAR CALDUROASE SI SINCERE DE LA MINE.
    CU MULT RESPECT SEMNEAZA NICAFLORIN83. RO SUCCES PE MAI DEPARTE.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s